Dictionar de termeni

Experienta personala de splitare datorata factorilor situationali amenintatori care coplesesc posibilitatile personale de autoreglare provocand sentimente profunde de neputinta, teama, vulnerabilitate, lipsa de protectie si care conduce la o deteriorare de lunga durata a identitatii, vitalitatii si capacitatilor de auto-reglare.
Se produce spontan, presupune o desfasurare procesuala si nu se incheie atunci cand se finalizeaza un eveniment sau o situatie traumatica.
Trauma psihica se intampla in interiorul nostru cu efecte in plan: emotional ( frica, durere, neputinta); fizic ( senzatii corporale, boala); cognitiv ( amintiri si ganduri invazive); comportamental ( reactii dezadaptative) si relational ( evitarea relatiilor, relatii de tip co- dependenta, alegeri de persoane indisponibile etc.)

Este resimtit ca o tensiune psihica, o reactie a organismului care ne afecteaza temporar obligandu-ne la mobilizare si in urma caruia ne recapatam echilibrul intr-un mod natural si adaptativ.
Stresul asociat traumei se insataleaza la un timp dupa consumarea evenimentului traumatic.

Este un proces psihic inconstient care se activeaza automat in momentul traumatizarii cu scopul de a rezista in fata factorilor amenintatori. Rezultatul splitarii este fragmentarea psihicului sanatos in structuri psihice traumatizate si structuri psihice supravietuitoare.

Este un fapt singular sau repetat, prevazut sau neprevazut datorat unor fenomene sau efectuat de o persoana prin acte de agresiune constiente sau inconstiente care au ca efect destructurarea individului devenit victima.

Tipuri de evenimente traumatice: catastrofe naturale, agresiuni fizice, emotionale, sexuale; avortul; nasterea prematura; abandonul timpuriu; neglijare; delicventa unui membru al familiei; separarea prin parasire sau divort; saracia; somajul; decesul unui membru al familiei; un diagnostic de boala grava; boala psihica a unui parinte, etc.

Se refera la cadrul temporal, spatial, incluzand toate detaliile de „aici si acum” in care se afla persoana in momentul producerii evenimentului traumatic.

Cuprinde contextul in care se afla persoana devenita victima in raport cu agresorul, obiectul sau fenomenul care produce raul, semnificatia pe care persoana o da contextului si caracteristicile victimei (experienta individuala si istoricul persoanei) care trece prin evenimentul traumatic.
De aceea, situatiile traumatice vor fi diferite de la individ la individ in conditiile in care evenimentul traumatizant poate fi acelasi.

Cronologia tuturor experientelor personale traumatizante care determina renuntarea la propria identitate si supunerea propriei vointe in interesul unei alte persoane.

Reprezinta cumulul tuturor experientelor de viata constiente si inconstiente, cu potential de crestere sau cu potential traumatizant care contribuie la formarea Eului.

Este persoana careia i se face un rau de catre o alta persoana sau care este expusa unui rau provocat de un obiect sau un fenomen natural.
Traumatizarea genereaza agresiune si astfel, victima devine agresor.

Poate fi o persoana, un obiect sau un fenomen care produce un rau – in mod constient sau inconstient, voluntar sau involuntar, direct sau indirect, sistematic sau nu, prevazut sau neprevazut- unei alte persoane.
Agresorul a fost la randul sau victima.

Este un proces natural bazat pe capacitatea persoanei de a-si reveni in urma unor experiente traumatizante ( rezilienta naturala) si/sau este posibila prin utilizarea unor strategii de interventie care faciliteaza dezvoltarea ei de catre specialisti ( rezilienta asistata).

Se produce in interiorul persoanei si se bazeaza pe structurile psihice sanatoase.
Presupune recuperarea propriei identitati prin: constientizarea biografiei traumatice, accesarea splitarii, constientizarea dinamicii interne victima-agresor, recuperarea structurilor psihice traumatizate, diminuarea structurilor psihice supravietuitoare si dezvoltarea structurilor psihice sanatoase.