Va scriu in legatura cu asistarea psihologica gratuita de care m-am bucurat prin intermediul programului dumneavoastra. Vreau sa imi manifest aprecierea si recunostinta pentru binele si coerenta pe care sedintele cu dna psihoterapeut Liliana Oprisan au reusit sa o exerseze in viata mea. Nu sunt cuvinte care sa poata cuprinde bucuria pe care o resimt ca am fost admisa in programul dumneavoastra si ca am accesat oportunitatea de a incepe sa inteleg ce se intampla cu mine. Va multumesc mult pentru oportunitate! As vrea sa remarc in mod particular profesionalismul, calmul si rabdarea doamnei psihoterapeut care mi-a fost ghid in aceasta calatorie. Am avut inclusiv o serie de probleme punctuale, contemporane si concrete, in care a reusit sa ma ajute sa ma pozitionez si sa inteleg ce doresc de fapt de la situatiile cu care ma confruntam. Apreciez foarte mult aportul ei!
Cu stima,
Daniela Bejinariu
„Foarte util workshop. Bine documentat atât teoretic cât şi practic. În plus, a pus în evidenţă zonele pe care mai am eu de lucru.” A. Bolohan
„Bine structurat, prezentat clar; mi-am ordonat informaţiile şi mi-a dat idei de lucru. Mi-ar plăcea o prezentare de mai detaliat, cu mai multe repere importante în practica efectivă. Mulţumesc.” Florentina O.
„Curs intens şi ca informaţie şi ca trăire, care invită la a reflecta, a căuta răspunsuri şi la noi întrebări. Un curs care mi-a confirmat ceva ce intuiam. Separare clară între procesul terapeutic şi cel de vindecare (separare pe care nu am întâlnit-o sau nu am sesizat-o într-o altă abordare din cele ce-mi sunt cunoscute). Mi-e dificil să fac o recomandare, deoarece la o trecere rapidă în revistă a ceea ce s-a întâmplat am găsit şi structură şi teorie şi trăire şi puncte de pornire în procesul terapeutic, dar şi în cel de vindecare proprie.
MULŢUMESC!” F. Jianu
„Conţinut şi livrare adaptate pe durata cursului. Mod de livrare interactiv, chiar dacă audienţa e în număr mare. Felicitări. O sugestie pe parte logistică: ar fi util să se distribuie la începutul cursului slide-urile printate pentru a putea lua notiţe în dreptul slide-ului de interes.
Un curs foarte bin structurat, îmbinarea dintre teorie şi practică a fost pentru mine importantă. Cele 2 moderatoare, psihoterapeute sunt autentice, bine documentate şi au un mod interesant de a livra informaţia. Consider că am făcut una dintre cele mai bune investiţii din ultimul timp, participând la acest curs. Mulţumesc!” Liliana T.
„Minunat curs, mulţumesc!”
„Mă bucur din suflet că am ales să particip, îmi pare rău că a durat doar 2 zile… Vă mulţumesc!
Mulţumesc pentru acest workshop cuprinzător, în care am găsit multe aspecte utile pentru mine, în special cum să abordez şi să comunic în cabinet cu clienţii, privind această lume invizibilă, nepalpabilă şi care ne influenţează covârşitor, lumea care este psihicul J. M-aş bucura şi mi-ar plăcea mult să fiu parte şi să contribui la activitatea dumneavoastră în ISTT.”
Mulţumesc! Smaranda G.
„Un workshop consistent, multe informaţii cu aplicabilitate practică, de mult ajutor. Inspiraţional.”
„Un workshop unde mi-am clarificat multe lucruri despre procesul traumatic! Extrem de util, plin de idei şi lucruri concrete de aplicat cu copiii în cabinet.”
„Răvăşitor şi tulburător. Plin de informaţii cu multe teme de gândire, dar şi cu optimism pentru că am aflat că există viaţă şi după o experienţă traumatică. Mulţumesc!”
„Tema workshopului foarte potrivită pentru mine. Informaţie densă şi bine structurată. Buna prezentare a informaţiei. Mi-ar fi plăcut să se acorde mai mult timp pentru prezentarea cazurilor. Informaţie clară şi bine structurată.”
„Mi-a plăcut modul în care a fost structurat şi organizat cursul şi conţinutul informaţional. Mă bucur că mi-am îmbogăţit cunoştinţele şi voi recomanda şi altor persoane astfel de cursuri. O abordare pe sufletul meu: emotivă, cu o structură minimă, foarte personalizată, fără reteţe de succes, diferită de tot ce am citit/văzut până acum. Mi-ar plăcea să merg mai departe şi să particip la o formare sau la un grup de suport sau inter/supervizare pentru cei ce lucrează cu trauma. M-ar interesa foarte mult şi aplicaţii directe cu specificul copiilor instituţionalizaţi întrucât este un domeniu cu puţini specialişti şi puţine surse de informare.”
„Cursul a fost pentru mine o ocazie de acumula foarte multe informaţii şi utile în experienţa profesională. De asemenea, în anumite momente m-am întors şi eu spre perioada copilăriei mele şi am reflectat. Apreciez faptul că programul a fost respectat şi modul de prezentare (informaţii teoretice şi exemple din practică). Aş recomanda, dacă este posibil, să fie dată prezentarea pe hârtie pentru a putea face completări acolo unde dorim sau a consemna informaţii suplimentare care se transmit. Mi-a plăcut foarte mult.”
„Apreciez modul în care a fost realizată prezentarea (mi-ar plăcea detalierea jocurilor terapeutice folosite). Consider workshop-ul o oportunitate de a intra în contact cu informaţii valoroase, relevante. De asemenea am avut ocazia de a clarifica anumite concepte neînţeles anterior.
Mulţumesc!”
„Cursul m-a ajutat să identific unde, ce mai am de îmbunătăţit în relaţie cu propriul copil. Profesional mă ajută să-mi clarific câteva concepte despre procesul traumatic; identificarea factorilor de risc şi a celor protectivi mi-au atras atenţia.”
„Pentru mine, cursul este foarte complet răspunde aşteptărilor mele şi îmi este util în practică.
Sunt recunoascătoare profund pentru că aţi împărtăşit şi cu noi experienţa voastră şi informaţii foarte utile! Cursul a fost electrizant J (cum a spus o colegă aici) şi intens. Mulţumesc!”
„Mi-a plăcut cum aţi îmbinat partea teoretică cu studiile de caz. Îmi este mai clară teoria lui Franz Ruppert legat de partea rănită, partea supravieţuitoare şi partea sănătoasă.
Lucrul în diadă m-a ajutat să-mi clarific nişte informaţii legate de o familie aflată în terapie.
Mi-aş dori mai multe exerciţii şi implicare a noastră (gen diadă). Mulţumesc pentru două zile pur şi simplu minunate!” Ana B
„Pentru mine a fost util acest workshop, multă informaţie, însă mi-ar fi plăcut să fie mai activă Diana. Eu savurez tot ce vine de la ea, mi-aş fi dorit să o ascult mai mult, este foarte clară în explicaţii, multă structură, te clarifică, îmi place mult. Foarte util. Mi-au plăcut multe exemplele pentru delimitările conceptuale. De mare ajutor exemplele pe cazuri concrete. Şi partea teoretică mi s-a părut consistentă.”
„Am învăţat multe despre fazele de invazie/negare/perlaborare. M-am gândit tot timpul la copilul meu şi mă întorc la el cu mai multă înţelegere şi acceptare. Am învăţat despre alte feluri de jocuri decât cele pe care le ştiam. Mulţumesc!” Otilia Mantelers
„Vă mulţumesc pentru acest workshop extraordinar. Bogat în informaţie teoretică şi practică, expunere clară, limped, răspunsul la întrebări a fost complet şi concis de fiecare dată. Pentru mine este minunat să văd câte se pot face şi în acelaşi timp mi-am dat seama ce mai am de învăţat, aprofundat, exersat. Pe Diana ca lector am întâlnit-o deja, dar e prima oară când particip la un workshop susţinut de Monica şi am fost impresionată. Mulţumesc din nou!”
„Util prin exemplele de cazuri abordate, prin informaţiile prezentate despre traumele regăsite; informaţiile din slide-uri puţin cam detaliate; sugestii de includere a cât mai multe scheme în slide-uri; Diana Vasile: un speaker clar, coerent, cu multe informaţii şi răspunsuri specifice; Monica Lespezeanu: un speaker cu multă experienţă reflectată prin implicarea mai mare în discuţiile despre cazurile ei; sugestie: mai multe inflexiuni şi alternări ale tonalităţii pentru a menţine atenţia publicului mai bine conectată.”
„Informaţii foarte utile, posibilitate de reflectare, conştientizare.”
„O perspectivă extrem de utilă şi concretă de abordare a traumelor.”
„Rezonanţă, informaţii noi (modalităţi de lucru, modalităţi de interpretare), organizare 10+, formatori 10+.”
„Toate informaţiile bine prezentate şi utile în experienţa proprie, multă creativitate şi autenticitate în lucrul terapeutic, organizare foarte bună.” Dana M.
„Foarte bună teorie + cazuistică, 10+.”
„Foarte interesantă prezentarea cazurilor. Prezentarea teoretică şi a abordării terapeutice a furnizat multe informaţii şi instrumente folositoare. Mulţumesc!”
„Mi-a plăcut foarte mult claritatea Dianei şi m-a ajutat să înţeleg teoria traumei şi mai bine.”
„M-ar fi ajutat o corelare mai directă a cadrului teoretic cu prezentări de caz. De exemplu: fazele procesului în oglindă cu producţiile copilului (desene, interpretări).”
„Modelul teoretic şi modalitatea clară de conceptualizare a cazurilor au fost de mare utilitate pentru mine.”
„Am ajuns aici „În căutare” de traume proprii.”
„Plec cu dorința de a aprofunda domeniul traumatologiei.”
„Plec cu multe informații teoretice, dar și din experiența practică, pe care le pot folosi și cu copiii, și cu adulții.“
„Interesant pentru mine este că cei mici au cumva toată informația. Am obținut informații structrurate, aplicabile în munca de la cabinet.”
„Procesări proprii. Important de reținut.”
„Informație structurată, practică, utilă.”
„Mulțumesc că ați venit la Timișoara! Mă bucur că am avut ocazia să particip. Informațiile îmi sunt utile, voi sunteți profesioniste și drăguțe. Sper să ținem legătura!”
„Foarte bine structurat. Foarte multe informații. Profesionist! Am învățat mult și multe. Mulțumesc!” Diana Săndulescu
„Informații extrem de utile, concentrate. Mulțumesc pentru această călătorie extrem de generoasă în resurse.” Doina Grab
As vrea sa spun ca, am reusit ca in cadrul acestor sedinte sa descopar adevaruri personale si am inteles ca prin autocunoastere poti produce schimbari in propria fiinta – meritul fiind desigur al psihologului. Numai ca, atunci cand adevarul celor traite se sedimenteaza in sfarsit in inima, el devine adevarul tau. Psihologul, aici in persoana d-nei Iulia Sirbu, a fost acela care mi-a insuflat credinta ca solutia problemelor mele trebuie sa vina din interiorul meu, dar mi-a pus la indemana instrumentele necesare care sa ma ajute sa descopar singura acele puternice raspunsuri launtrice. Cu alte cuvinte, a fost, asa cum dansa spunea, ca „o oglinda” pe care mi-a tinut-o inaintea mea, spre a ma putea vedea cu adevarat! Descoperirile au fost extraordinare! Lucruri pe care nici nu m-am gandit vreodata ca le tin atat de bine…”ascunse”! Dar se pare ca aici e lucrarea desavarsita a inconstientului fiecaruia dintre noi. Putini oameni sunt cei care reusesc sa depaseasca intamplarile nefericite dintr-o viata, iar atunci cand o relatie se sfarseste, increderea in noi se prabuseste. Este intr-adevar normal sa fii afectat dupa o pierdere, dar atunci cand o relatie se termina, nu este sanatos sa asociem aceasta pierdere cu autodevalorizarea sau pierderea stimei de sine. Cu totii am pierdut ceva in viata – este o experienta dureroasa. Cu totii am fost candva respinsi – din nou, este o experienta dureroasa. Multi oameni cred ca nu o pot suporta. Pierderile si respingerea fac insa parte din viata; a crede ca le putem evita inseamna a gandi in termeni de mit sau magie. Suferinta este un fenomen natural, este raspunsul tamaduitor la pierdere. Chiar daca nu credem, putem face fata durereii. Indiferent ca ne place sau nu, multi dintre noi gandim, adulti fiind, in termeni de magie, asemenea unui copil care crede in Mos Craciun si il asteapta plin de sperante.
Ştiu din proprie experienta ca in fata necazului te trezesti singur si fara ajutor. E o lectie de viata, de la care nimeni nu se abate. Ramasa singura, cu grija celor 2 copii, am trait cu durerea sufleteasca a omului incercat si am vrut sa par puternica si sigura pe sine, când, in realitate, eram extrem de indurerata si de trista. Sunt insa lucruri pe care nu le-am constientizat pana acum, cand, cu sprijinul psihologulu,i am reusit sa fac “lumina”. Va indemn, asadar, sa incercati sa faceti pasul inainte si sa apelati la acest ajutor de specialitate, chiar daca, aidoma mie, nu considerati ca ati avea nevoie! A fi parinte singur, chiar daca pare sau nu, este totusi o trauma ce se cere a fi depasita. O spun cu toata convingerea si fac acest indemn, urmand un citat biblic ” in dar ati luat, in dar sa dati!”
Mihaela Racovita
Eu nu stiu cum este sa-ti dai timp, sa ai gija de tine, pentru ca eu am exercitiu doar pe a da altora timpul meu, iubirea mea, grija si gandurile mele, etc. Si-atunci, cum sa mai am pentru mine ceva, daca eu dau totul?
Pana sa sun la ISTT si sa vreau sa stau de vorba cu o persoana avizata, mi-am dat seama ca sunt atat de caracterizata de expresia ”nu mai pot psihic”, incat nu stiam ce sa fac si cum. Neavand resursele financiare necesare, imi tot ziceam ca va veni ziua in care voi face si asta. Sa iata ca a venit ziua in care un program ca acesta m-a ajutat s-o intalnesc pe Adela.
Cand am fost intrebata ce problema am, eram intr-o confuzie totala, deoarece am stiut sa ma mint atat de bine atatia ani, incat am ajuns sa cred ca nu am nici o problema, desi eu ma simteam la capatul puterilor. Cum poate un om sa nu aiba nici o problema, daca se simte asa? Aceea a fost clipa in care mi-am recunoscut ca am o problema, ca port, cu mine, o vina grea zi de zi. M-am hotarat s-o las jos si sa vad ce-i cu ea. Iar cand am vrut, mi-a iesit in cale Adela.
Am petrecut alaturi de tine 5 sedinte, care au facut cat 100. Mi-au schimbat viata pentru acest moment. Zic pentru moment, pentru ca nu stiu ce anume se va intampla cu mine peste o alta perioada de timp. Desi, dupa cele 5 sedinte n-am avut timp sa constientizez tot ce s-a intamplat, pentru ca activitatile mele nu imi permit momentan, tot am simtit si simt ca vad lucrurile altfel in viata mea de zi cu zi.
Faptul ca in cea de-a 5 a sedinta, Adela m-a ajutat sa vad exact rana cea mare, pentru mine a fost mai mult decat ma asteptam.
In primele 2 sedinte am inteles ce anume ma blocheaza in a fi bine cu mine, iar cu ajutorul tau mi-am dat seama ca fricile mele se trag din familie. Frica mea de a nu fi abandonata, vine de la mama mea. Iubirea pe care n-am simtit-o de la ea ma face sa cred ca asa va fi de fiecare data, cu oricare alta persoana din viata mea.
Am inteles ca durerea mea cea mai mare este aceea ca sunt singura. Mi-am dat seama ca sunt singura pentru ca am credinta ca daca vine cineva in viata mea, ma va abandona. Si-apoi cum o sa mai las sa vina cineva, daca mie imi e frica ca ma va abandona? Mai bine nu mai primesc pe nimeni, ca sa ma scutesc de o suferinta, de o durere.
Au fost momente greu de suportat in constientizarile mele, pentru ca ma faceai sa fiu atenta si ”la asta” si ”la altele” si simteam ca sunt multe si greu de dus. Dar acum, dupa ce a mai trecut o perioada de timp mai lunga, privesc in urma iar la acele momente si nu mai sunt grele deloc.
Simt ca acum este ordine, exact ca in locurile scormonite si aranjate, iar asta ma face sa simt liniste. Este ca dupa o furtuna. Exact asta simteam ca ai facut, ai provocat o furtuna, iar apoi m-ai ajutat, cu rabdare, sa le asez la locul lor si sa le accept asa cum sunt.
Faptul ca am ajuns la exercitiul cu familia, in care membrii familiei mele erau simbolizati prin intermediul pernelor de pe canapea, m-a ajutat enorm de mult sa le simt prezenta si sa le spun tot ce aveam pe suflet, dar si sa-i inteleg mai bine, sa ma pun si in papucii lor. Nu a fost usor sa retraiesc toate gandurile din copilarie si sa simt acea durere, dar mi-au folosit in intelegerea prezentului.
Am inteles un lucru esential, acela ca eu nu aveam cum sa am un om langa mine, pentru ca eu nu aveam un loc pentru el. Unde ar fi stat? In locul mamei, al tatalui? Nu!… Acum are un loc doar al lui, il vad si acum, iar asta ma face nu doar sa fiu fericita, ci si foarte linistita.
Parca nimic nu mai este atat de greu de suportat ca inainte dupa ce am inteles ce ma durea, de fapt, cel mai tare. Ma durea enorm de mult singuratatea din viata mea. Uneori nu ma mai lasa fizic sa respir, iar ca drept dovada am facut si pneumonie. Nu mai puteam respira, nu mai zambeam, ci lacrimile erau prietenele mele cele mai bune. Acum, imi sunt doar amice, fara de care pot trai bine oricand.
Vreau sa zic ca modul calm, cald si rabdator al tau a fost compatibil cu mine, iar asta m-a ajutat si mai mult sa vreau sa vad cele mai durereoase zone ale mele, pentru ca simteam sprijnul si intelegerea ta. E foarte greu sa treci singur prin acele locuri sau sa vezi ca nimeni nu poate intelege ce simti, ce traiesti. Stilul tau este unul care m-a facut sa nu fug, ci sa am rabdarea sa inteleg ca, cu cat voi fugi mai mult de ce ma doare, cu atat nu voi scapa de ele. Ca solutia este sa le constientizez, sa le inteleg si sa le accept asa cum sunt ele.
Esti o persoana care intuieste foarte bine ceea ce este real si adevarat. Reuseai sa dai sens lucrurilor care pentru mine nu aveau, cand le vedeam singura. E adevarata vorba care zice ca cu cat esti mai bagat in problema cu atat nu-ti mai dai seama de forma ei. Te-am simtit ca pe omul din afara, care reusea sa vada ansamblul si care ma ghida spre a gasi singura raspunsul pe care-l cautam. M-a uimit faptul ca reuseai sa ma faci sa inteleg ca daca am o problema este pentru ca eu aleg sa fie asa. De cate ori iti ziceam ca vreau sa fac altfel, dar nu pot, imi replicai: ”Cum sa poti daca tot spui: N-o sa fie bine, n-o sa vrea, n-o sa pot… etc.” M-ai facut constienta ca eu singura imi pun piedica. Chiar si la nivel declarativ ma blocam. De atunci sunt mult mai atenta la ce zic, cum zic si ce vreau sa zic, pentru ca am inteles ca ceea ce zic eu exact asa se intampla.
Temele pentru acasa m-au ajutat sa nu uit ca trebuie sa-mi ofer timp, chiar si atunci cand am foarte multe alte lucruri de facut. Incerc si acum sa am timpul meu si doar al meu. Recunosc, nu imi iese intotdeauna, mai ales acum in sesiune, dar sunt doar perioade. Important este sa inteleg ca daca eu nu ma iubesc si respect, cum o sa ma iubeasca un el?
Iti multumesc, Adela, pentru ca ai stiut sa ma porti cu blandete in cele mai dureroase zone ale mele, dar si pentru ca ai stiut cum sa ma faci sa le si vad, sa le inteleg si sa le accept.
Implicarea si profesionalismul de care ai dat dovada m-au facut sa-mi dau seama ca pot avea grija de ceilalti si in egala masura pot avea grija si de mine. Cu alte cuvinte, m-ai inspirat. Am vazut ca se poate. Vad in tine acel echilibru de a te gandi si la tine si la ceilalti. Asta-i ce-mi lipseste mie, pentru moment. Pas cu pas imi voi forma aceasta deprindere, exersand zilnic.
De asemenea, vreau sa multumesc si celor care s-au gandit sa desfasoare acest program pentru cei care, din punct de vedere financiar, nu si-ar permite aceste costuri, dar mai ales tie Adela, pentru ca tu iti sacrifici timpul si energia pentru cei care striga dupa ajutor.
Acum, in inchiere, simt sa mai zic doar atat: ceea ce faci faci foarte bine, foarte atenta la fiecare indiciu ce il poate ajuta pe om, iar pentru asta te felicit.
Multumesc, Adela!
Cu drag, D
Bun gasit,
Intrucat Asociatia FAMO intra in vacanta pana pe 15 septembrie, in calitate de presedinte executiv doresc sa multumesc ISTT pentru consilierea psihologica de calitate, acordata membrilor nostri si pentru aceasta colaborare armonioasa, profesionista si cu certe finalitati benefice.
De asemenea, ca jurnalist, aflandu-ma (cel putin deocamdata) la finalul unei colaborari si pe plan mediatic cu voi, doresc sa multumesc tuturor celor cu care am lucrat si in aceasta zona. De la unii dintre voi am avut un feed-back, de la altii nu… cu toate acestea eu sper ca reflectarea ISTT, dar si a competentelor si abilitatilor personale, individuale, in media audiovizuala, sa fi fost una reala si de bun augur. Multumesc asadar Dianei Vasile, Rodicai Dimulescu, voua celor pe care am avut bucuria si onoarea sa va cunosc si… multumiri speciale tie, Carmen Ragea pentru faptul ca nu faci uitate valori precum: dragostea fata de profesia aleasa si fata de oamenii aflati in suferinta, prietenia, loialitatea, onestitatea si certa calitate umana de care ai dat dovada.
Iti multumesc de asemenea pentru workshop-urile de constelatii familiale sustinute pentru membrii FAMO, de altfel singura activitate din tot spectrul actiunilor desfasurate in cadrul asociatiei pe care membrii nostri si-au dorit sa o repetam… Am credinta ca este un privilegiu pentru cineva sa iti fie apropiat…si spun asta gandindu-ma ca tie ti se datoreaza intreaga promovare a ISTT caci mai mult decat reprezentantul institutului pentru evenimente publice ai stiut sa fii intruchiparea acelei vorbe bune pusa pentru o cauza aleasa si pentru oamenii ce o innobileaza, acea „rotita” care a facut ca lucrurile sa se miste si acel liant care poate asigura relationarea si comunicarea intr-un mod optim… Inchei dorindu-va tuturor o vara frumoasa si sper sa ne revedem cu bine, la toamna! Va multumesc.
Cu stima, Beatrice Cioba,
Producator TVR1 – Emisiunea „Vreau sa fiu sanatos” Televiziunea Romana
www.tvr.ro
Buna, Adela!
Iti multumesc din suflet ca mi-ai fost alaturi, ai stiut sa ma asculti (am inteles ce inseamna sa asculti fara sa judeci…) si sa imi pui intrebarile potrivite, astfel incat sa ajung la raspunsuri pe care nu le intrevedeam si care mi-au linistit sufletul. M-au ajutat sa ma accept asa cum sunt ca mama, sa nu ma mai simt vinovata pentru ce credeam ca nu am facut sau am facut gresit in educatia baiatului meu.
Am constientizat ca este multa suferinta in sufletul baiatului meu si am reusit sa simt compasiune pentru el. Iubirea a invins nemultumirea ca el nu este asa cum imi doream eu.
Colaborarea noastra m-a ajutat sa invat sa ascult, sa imi ofer ajutorul doar daca este solicitat si sa accept alegerea pe care o face partenerul (sotul, copilul…), chiar daca eu consider ca nu este cea mai buna. Greu, dar culmea este ca merge din ce in ce mai usor, chiar nu trebuie sa controlez eu totul.
Am invatat ca pot si este necesar sa „negociez” cu propriul copil.
Am descoperit ca eu cer baiatului meu sa aiba o maturitate emotionala pe care nici eu si nici sotul meu nu am reusit sa o atingem nici la 50 de ani.
„Comunic sincer si deschis cu mine si cu toti cei din jurul meu” a devenit deviza mea zilnica de control. Si are un efect mai mare decat m-am asteptat :).
Inca sta mult pe calculator si inca nu stiu exact ce o sa fac in legatura cu asta, dar ne-am apropiat mult mai mult de cand nu il mai cert ca pe un copil mic si ii solicit ajutorul in diferite planuri. Nu mai imi fac atatea griji si astept sa vedem ce ne mai ofera „momentul” ca sa ne exersam comunicarea, acceptarea, rabdarea, intelegerea …si sa nu uit de bucuria de a fi impreuna.
Multumesc si o sa te tin la curent.
V.I., 50 ani
ˮAm inceput cele 6 sedinte cu teama, dar si cu speranta ca voi schimba ceva, nu stiam initial daca se va intampla la mine sau la ceilalti. Nu stiu daca exista vreun tipar sau vreo schema pe care trebuia sa le urmam, mie mi s-a parut fiecare sedinta ca a venit la momentul si cu raspunsul potrivit. Contrar vremii, care parea sa fie impotriva mea, parca isi dorea sa nu ajung la tine. Cu toate astea am reusit sa ajung, am reusit sa ma deschid in fata ta si sa descopar lucruri noi despre mine.
Cu ce m-au ajutat?
M-au ajutat sa depasesc momentele sarbatorilor, sa ma bucur de ele si sa vad partea frumoasa a lor.
M-au ajutat sa ma inteleg si sa nu ma mai judec atat de aspru.
M-au facut sa inteleg ca merit, ca am nevoie si ca trebuie sa-mi daruiesc iubire.
M-am redescoperit cu ajutorul tau.
Cu ce am ramas?
Am ramas cu o dorinta imensa de a cauta si a gasi raspunsuri.
Sunt atenta la ceea ce simt mult mai mult decat inainte.
Nu ma mai dor cuvintele celorlalti atat de rau.
Nu ma mai simt vinovata daca imi doresc sa-mi daruiesc ceva.
Recunosc mult mai usor ca nu le pot face si nu le pot duce pe toate.
Dupa atat de multi ani am reusit si am avut curajul sa spun ˮNu!ˮ. Cred ca este cea mai mare realizare pentru mine.
Sunt fericita ca te-am intalnit si ca am putut comunica deschis si direct. Apreciez foarte mult acest lucru. M-ai acceptat asa cum sunt si nu m-ai judecat. Imi doresc sa fac si eu la fel cu ceilalti (exersez si voi reusi).
Iti multumesc din suflet si ma bucur ca existi in viata meaˮ.
O.F.
ˮFolosesc calea emailului pentru a-ti multumi inca o data pentru generozitatea celor sase sedinte, pentru efortul pe care l-ai depus alaturi de mine, pentru deschiderea inspre nevoile mele si felul meu de a functiona, pentru ochiul obiectiv si atent din afara cutiei pe care eu nu mi l-am putut asigura singura :), pentru calea pe care ai deschis-o intrebarilor si cautarilor.
Sunt recunoscatoare pentru toate lucrurile astea si ma bucur tare ca te-am cunoscut :)ˮ
A.F.
Am inceput sa invat cat e de sanatos sa te debarasezi de bagajul trecutului, odata ce l-ai acceptat.
De aici pana la vindecare nu mai e decat un pas.
Fiecare sedinta ma aduce mai aproape de mine si de ceea ce reprezint eu cu adevaratˮ. (A.T.)
ˮImi amintesc ca la prima sedinta de terapie cu greu reuseam sa termin o propozitie din cauza lacrimilor si a emotiei coplesitoare de a spune cu voce tare ce ma apasa. Incet incet, am invatat sa arunc o privire in interiorul meu, am invatat ca nu e gresit sa-mi exprim sentimentele, am invatat sa pun limite si nu in ultimul rand, am reusit sa trec de faza de negare si sa accept ca un lucru atat de dureros mi s-a intamplat chiar mie.
In timpul sedintelor de terapie m-am simtit ascultata, inteleasa si pusa in situatia de a-mi acorda mai multa atentie. Discutiile m-au ajutat sa ma descarc, sa ma eliberez. La sfarsitul celor 6 sedinte m-am simtit mai usoara, mai linistita, mai increzatoare si mai puternica. Sa stiu ca exista un loc sau o persoana careia ii pot spune exact ce simt sau ce gandesc (fara masti), fara riscul de a fi judecat, imi confera un sentiment de sigurantaˮ.
Andreea B.
ˮIncercam sa ma impac cu mine, cu orasul, cu oamenii de aici inca din 2006, de cand m-am mutat in Bucuresti. Uneori faceam fata cu brio provocarilor zilnice, alteori ma copleseau cu totul. Dar in 2011 nu am mai reusit sa vad deloc partea plina a paharului.
Nu ma placeam, nu-mi placea slujba, nu-mi placea relatia, nu-mi placea apartamentul, nu-mi placeau prietenii, nu-mi placea nimic! Dupa cateva luni bune in care am continuat sa fiu la fel de nemultumita de toti si de toate, dar mai ales de mine, am decis ca e timpul sa fac ceva ca sa ma schimb. Mi-a fost clar ca de una singura nu o sa reusesc, asa ca m-am gandit sa apelez la ajutorul unui psiholog. Un prieten de-al unui prieten mi-a recomandat-o pe Andra, si asa am inceput terapia. Asteptam cu nerabdare zilele de marti, cand stiam ca merg la ea. Acolo, la terapie, puteam sa ma descarc, sa vorbesc despre tot ce ma deranja, sa plang, sa povestesc cele mai groaznice chestii care mi s-au intamplat. Stiam ca sunt ascultata, inteleasa, ca Andra e acolo ca sa ma ajute.
Alaturi de ea am invatat sa privesc lucrurile si din alta perspectiva. Am invatat sa ma pun pe mine pe primul loc, am invatat ca pot sa spun si nu. Am lucrat pe mine, pentru mine. Incetul cu incetul am inceput sa ma schimb. Mergeam din nou cu capul ridicat pe strada, nu ma mai enervam din orice, nu imi mai plangeam de mila.
Apoi, intr-o zi, la un an si o luna dupa ce incepusem terapia, am spus ca e timpul sa incerc sa ma descurc din nou de una singura. Acum stiu ca totul depinde de mine, ca eu sunt raspunzatoare pentru deciziile pe care le iau si, mai ales, pentru consecintele lor, ca eu aleg ce las sa ma afecteze si cat. Si acum sunt bine, sunt chiar foarte bineˮ.
(I.V.)
Dupa un weekend plin venim in intampinarea voastra cu un nou feedback primit de Carmen Ragea.
ˮEram in cea mai dificila perioada a vietii mele de pana atunci. Simteam nevoia unui ajutor specializat, dar posibilitatile financiare restranse ma obligau sa aman mereu momentul. Dar, cum lucrurile se intampla atunci cand le este menit sa se intample, am avut sansa sa aflu despre ISTT si sa fiu unul din beneficiarii programului ce cuprinde 6 sedinte de terapie gratuite.
A fost exact ceea ce aveam nevoie in acel moment dificil: ajutor specializat, fara costuri, suficiente sedinte pentru a-mi da seama daca lucrurile evoluau si pentru a lua o decizie cu privire la continuarea terapiei.
Carmen a fost ˮcalauzaˮ mea pe tot acest parcurs. O persoana calda, care emana o stare de ˮla vita e bellaˮ si care ma molipsea tot timpul cu rasul ei colorat. Cu ea alaturi am trecut prin momente de deznadejde dar si prin bucuria reusitelor.
Un mare MULTUMESC pentru tot ajutorul vostru!ˮ
ˮAm observat ca echilibrul psihic atarna de lucruri din jurul meu, pe care trebuie sa le invat sa le gasesc si sa le folosesc. Ca drumul corect este descoperirea din interior, acele pe care varsta si experienta ni le ofera de la sine, dar ca un soc sau un experiment nefericit ne rupe de ele.
Am invatat sa ma pozitionez exact in relatia cu familia mea si am aflat atitudinea corecta fata de fiica mea, pentru ca teama obsesiva pentru viitorul ei sa se transforme intr-o speranta optimista si relaxanta.
Am primit explicatii corecte si logice pentru posibile cauze ale traumelor si atacurilor de panica, explicatii care m-au ajutat in a-mi gasi echilibrul.
Am aflat ca regulile din jurul nostru, care ma sufocau si imi impiedicau evolutia, nu sunt decat puncte de reper.
Cel mai important, am invatat ca daca ma gandesc la mine si am grija de propria persoana, oamenii de langa mine vor fi mult mai fericitiˮ.
(D.I.)
ˮDaca iarna ar spune: Primavara e in inima mea, cine i-ar da crezare?ˮ (Khalil Gibran) – a fost motto-ul unui atelier al ISTT la care am participat acum ceva timp. Despre trauma, rostul durerii in viata noastra, recuperare, speranta revenirii la viata, vindecare…
Am trecut de curand si eu prin aceste locuri si, daca n-ar fi fost programul sedintelor gratuite ale ISTT, in mod sigur recuperarea era mai anevoioasa. Este un ajutor binevenit in momentele in care stii ca ai nevoie de omul potrivit sa asculte fara sa judece, sa deschida usi pe care nu le vezi, desi sunt acolo si sa te indrume pe drumul catre tine insuti.
Nu pot fi decat recunoscatoare pentru existenta acestui gen de program care, in tari avansate este o realitate banala, in schimb aici este o raritate, daca nu chiar ceva singular.
Nu pot deci decat sa-l sustin si sa-l recomand, si sa multumesc din nou terapeutului minunat care mi-a fost alaturi!ˮ
Cristina
ˮToti oamenii, chiar si cei mai puternici, au nevoie de sprijin in momentele dificile din viata lor.
Din ce parte este acordat acest sprijin este foarte important, cateodata el venind chiar de la oameni minunati pe care nu i-ai mai intalnit si care au intrat intamplator, sau nu, in viata ta, dar ti-au schimbat-o definitiv.
Asa incepe povestea mea si a lui Carmen, persoana care mi-a fost sprijin, poate in cea mai dificila perioada din viata mea.
Carmen a aparut, neasteptat, dar s-a dovedit a fi un real ajutor pentru mine pe tot parcursul drumului meu de a intelege, a ierta si a ma vindeca, atat fizic, cat si sufleteste.
Imi era foarte greu sa inteleg, cum, dintr-o data, cursul destinului meu s-a intors la 180 de grade, fiind nevoita sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu o sa mai fie niciodata ca inainte.
